Blog Archives

Versuri pentru un prieten îndepărtat

Versuri pentru un prieten îndepărtat




Regreta Helios promisiunea făcută

După ce Faeton tot pământul îl arse.

Acum cartea închid, sentimentul puternic

Autorul roman a-l opri nu putuse.


Sentiment nemilos ce sufletul arde

Distrugând tot în juru-i cu înverșunare,

Lup nesătul, scăpat printre miei,

Lipsit de dorința de-a oferi iertare.


E dorul de tine, îndepărtate prieten,

De-a sta și-a zâmbi, chiar în hohot de-a râde

În timp ce sorbim o cafea fără zahăr,

Dar dulce ca mierea din tainici livede.


Și până atunci, cand am să-ți văd chipul iară

Prin scris ne-auzim și ne vedem totodată.

Distanța-i stăpân și tiran, precum timpul,

Dar amândoi știm că-i bine motivată.


Nu sunt destui doctori în lume-asta largă

Și n-a fost Homer de prea multe-ori tradus?

Nu sunt și n-a fost și chiar dac-ar fi,

Nu-i nimeni ca noi, de-un curaj orb condus.


Dușman îmi e timpul până ți-oi fi alături

Și atunci tot mai sper să rămână confuz.

Să-mi devină prieten și să-l rog să nu treacă

Am să insist, crede-mă, n-o s-accept un refuz.


Denis

17.dec.2014

Leave a comment

December 17, 2014 · 2:42

La revedere!

Vară. La țară. Pe câmp în fața casei bunicilor doi copii care se întâmpla să fie verișori, se jucau. Aveau vârste apropiate. La un moment dat din cauza unei neînțelegeri au început să se certe și au ajuns să se bată. Cel mai mic începuse să plangă și șă fuga spre casa bunicilor cu intenția de al pârî pe celălalt. Atunci bunica cu voce autoritară strigă pe primul să se apropie. Ajuns acesta, bunica îi spuse celui mai mic, care făcând pe victima crezuse că scapă: “Pupă-l pe obraz!”. “Io nu-l pup pe-ăsta! După ce că m-o bătut acuma să-l pup?!” – reacționă surprins băiatul. “Pupă-l! Treci aici și lasă-l să te pupe!” – insistă a doua oară! Vazându-se fără scăpare cei doi băieți au acceptat și au făcut ce le spusese bunica.

Această întâmplare se desfășura cu aproximativ 14 ani în urmă la casa bunicilor mei. Protagoniștii eram verișorul meu și cu mine. Aceasta e una din nenumăratele învățături prin care bunica ne învăța să călcăm pe firea noastră încăpățânată și să iertăm pe moment și eficient. Ne-a învățat și ce este dragostea necondiționată când ne lua la sân, ne mângâia pe creștet și ne dădea din proviziile ei de ciocolată, chiar când eram răi și obraznici. Aș putea să vorbesc la nesfârșit despre toate lucrurile bune pe care bunica ne-a învâțat pe mine și pe verișorii mei și tot nu aș putea să ajung în punctul în care să spun ceva negativ. Toate acestea aveau un scop: îndreptarea noastră spre Adevăr.

De ieri, 15 iunie, după 72 de ani de alergare obositoare și boli crunte trupești stă în sfârșit și se odihnește la pieptul SONY DSCCelui după care a tânjit atâția ani.

O să-mi fie dor să-i văd sclipirea din ochi când ne vedea intrând pe poartă, o să-mi fie dor să mă sărute și să mă alinte “dragul lui bunica”, o să-mi fie dor să-i aud vocea plină de bucurie, o sa-mi fie dor…

Și acum când ochii mi s-au umplut de lacrimi singurul lucru care mă liniștește este că știu că nu va trece mult timp și ne vom întâlni din nou.

La revedere!

Denis

Leave a comment

June 16, 2014 · 2:42