Monthly Archives: January 2019

Colegu’ lui Dorel și scurta noastră prietenie

Vineri seara. Probabil obosit. Cel mai probabil obosită. Săptămână lungă la servici sau școală, dar faci un efort ca să mai ieși și tu din rutină și mergi cu băieții la un fotbal sau cu fetele la croșetat (sau ce-o face fetele când se-ntâlnesc numai ele) – who knows -.

Ajungi la teren cu mingea. Ajungi acasă la Gheorghina cu acele și lânuța. Vin toți. Vin toate. DAR, surpriză! Apare o persoană nouă pe care nu ai vazut-o până atunci. Un coleg de-a lui Dorel. Ești cu el în echipă și joacă destul de bine baiatu’, chiar dă câteva pase pe care le bagi frumos în poarta adversarului. Vorbiți așa, protocolar și din politețe. N-ai tu vreme și chef de făcut noi prieteni. Se sfârșește seara și toată lumea se-ntoarce acasă.

Trece weekendul. Înapoi la rutină. Pauza de masă. Intri instinctiv pe Facebook. Te uiți la notificări și vezi că ai un Friend Request. Nu s-a mai întâmplat de ceva timp. Pffff, colegu’ lui Dorel! Ce să fac: dau accept, mă fac că plouă? Dacă îl ignor și vineri ne vedem iar la fotbal și se uită ciudat la mine și se bagă în seamă? Offf, n-am chef să vorbesc cu el. Mai bine-i dau accept și așa evit orice contact incomod.

Trece săptămâna. Pauză de masă. Intri instinctiv pe Facebook și vezi un articol în care se face mișto de niște liberali care au călcat pe bec iarași cu ideile lor progresive. Dai elegant un share să râdă și vecinu’. DAR, surpriză! Notificare: colegu’ lui Dorel dă un react cu o față nervoasă. Huh, ciudat! După un timp, altă notificare! Comentariu de data asta: “bine k santeti voi destepti mai cu ideile voastre din evul mediu mai bine ai tacea”.

Colegu’ lui Dorel a făcut o greșeala și va plăti pentru scump ea cu un unfriend și un block.

În primul rând, nu suntem prieteni, prietene! Întotdeauna mi s-au părut ciudați oamenii care, fără să te cunoască, se bagă în seamă încercând a demonstra lumii întregi cât sunt ei de rotunzi și avansați față de tine. Pe lângă asta, mai sunt și obraznici și cochetează cu insulta directă la persoana-ți. Not nice, not nice!

Pe urmă, dacă aștepți un răspuns la un comentariu spus pe tonul acesta, poți să aștepți ad kalendas graecas. Nu-ți voi oferi timpul meu prețios pe care trebuie să-l investesc în tura asta de tetris, activitate foarte fructiferă.

În ultimul rând, unfriend-ul și block-ul sunt doar o exprimare diafană a regimului dictatorial impus de mine pe profilul MEU. Aici eu sunt legea. Dura lex, sed lex! 

Ne vedem vineri la fotbal!

 

Denis6a00d8341fd10e53ef01a3fce3b2a8970b-320wi

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Învierea blogului

Cu aproximativ o lună în urmă m-am întâlnit cu o cunoștință pe care nu o mai văzusem de ceva vreme. După două trei cuvinte, mă întreabă: „Cum mai merge blogul?” Raspunsul meu ajunse foarte concis și la subiect: „Care blog?”

Cam așa stă treaba cu mine și scrisul pe blog: îl iubesc așa de mult că am și uitat că există. Oficial, a trecut mai bine de un an jumate de când nu l-am mai vizitat. Acum, cu sosirea noului an, când toate lucrurile se fac noi, am decis să reînnoiesc jurămintele și să-i dau mai multă atenție. Sper să mă țină mai mult de două postări, așa rare cum or fi ele. Printre muncă, dizertații, proiecte, teste, corectări, podcast-uri, pregătiri de adulthood și alte treburi,voi încerca să scriu câteva idei ce-mi stau pe cap de ceva vreme și cred că merită împărtășite cu lumea-ntreagă. Pe de altă parte încerc să-mi spăl rușinea postărilor scrise pe aceeași blog cu câțiva ani în urmă. Rușine, ne-rușine, parcă-i totuși interesant să vezi evoluția ta ca om printr-un blog abandonat cu anii. În fine, hai că mă-nticcc3c7e6b911b2b03453be_5fc_c-postnd și voi ați venit aici pentru chestii mai interesante, precum evoluția vocalelor din latina clasică la limbile romanice.

Ne vedem data viitoare. Poate. Dacă nu mi-e prea lene să scriu și singura postare rămâne asta cu învierea. Poate-i defapt o-nmormântare. Vom vedea.

Denis

 

Leave a comment

Filed under Uncategorized