Revederea

Revederea

Sufletul în mine obișnuia să strige:

“Mi-e dor de acele meleaguri reci”.

Tot mă ruga să îi rezolv problema

De parcă n-aș fi vrut să vină iarași vremea

Să fiu din nou cu tine

Și să nu mai plec veci.

 

Nu mi-am închipuit c-o să fii tot așa:

Trist și gri, dar totuși plin de viață,

Cu vântu-ți tipic rece, ce vrea totul să-nghețe

Lovind năpraznic fețe

Și mâini cu poftă-nhață.

 

Când ne-am văzut ultima dată

De nu mă-nșel erai tot verde

Și prieten bun cu soarele păreai.

N-o să uit niciodată, când inflorit-ai,

Mi-ai prezentat pe cineva.

Nu era încă mai.

 

Acel poet (și fii lui) ce a făcut istorie

Scriind dragostea, moartea, primindu-și nemurirea

Mi-a dat și cărți, știindu-mi slăbiciunea,

Cafea neagră, amară, din mâna perfecțiunii

Iar când mi-am luat adio

Se terminase parcă lumea.

 

Cu drag iar m-ai primit, îți sunt mulțumitor.

Abia mai așteptam să mă iei în brațe.

Un lucru doar lipsește

Și sunt dezamăgit.

Nu se spunea mereu că

cel ce caută găsește?


24 ianuarie, 2015

Berlin

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s