Versuri pentru un prieten îndepărtat
Regreta Helios promisiunea făcută
După ce Faeton tot pământul îl arse.
Acum cartea închid, sentimentul puternic
Autorul roman a-l opri nu putuse.
Sentiment nemilos ce sufletul arde
Distrugând tot în juru-i cu înverșunare,
Lup nesătul, scăpat printre miei,
Lipsit de dorința de-a oferi iertare.
E dorul de tine, îndepărtate prieten,
De-a sta și-a zâmbi, chiar în hohot de-a râde
În timp ce sorbim o cafea fără zahăr,
Dar dulce ca mierea din tainici livede.
Și până atunci, cand am să-ți văd chipul iară
Prin scris ne-auzim și ne vedem totodată.
Distanța-i stăpân și tiran, precum timpul,
Dar amândoi știm că-i bine motivată.
Nu sunt destui doctori în lume-asta largă
Și n-a fost Homer de prea multe-ori tradus?
Nu sunt și n-a fost și chiar dac-ar fi,
Nu-i nimeni ca noi, de-un curaj orb condus.
Dușman îmi e timpul până ți-oi fi alături
Și atunci tot mai sper să rămână confuz.
Să-mi devină prieten și să-l rog să nu treacă
Am să insist, crede-mă, n-o s-accept un refuz.
Denis
17.dec.2014
