Pretini de-ăia

O zi de iulie destul de călduroasă. Cerul deja portocaliu anunța că trebuie să plec. Puține detalii îmi amintesc , da’ ce urmează să scriu niciodata n-o să uit.

Cu ăla blond ma-ntâlneam, da, cu ăla pe care-l excludeam din grupul nostru, probabil din cauza energiei lui necontrolate. Din cauză planurilor pe care le făceam cu ăștialalți ca să-i “dăm în gură”. Da’ de data asta era diferit. Eram mai apropiați, era probabil cel mai bun prieten al meu fără să știu, din cauza schimbării produse în viața lui, precum și în a mea. Eram mai maturi, aveam buletin… Urcam pe o stradă, nu-s sigur pe care, petrecând ultimele momente împreună pentru mult timp de-atunci înainte. Ajunsesem pe strada cu pricina, în față la “fastfoodărie”. Am intrat înauntru, am băgat în noi ca niște libidinoși niște șnițele enorme. După ce am terminat, am plătit ca oameni cinstiți ce ei este. Coborând pe aceeași stradă, înainte urcată, parcă pașii mi se făceau tot mai grei și aveam în inimă o apasăre. Ajunși în fața blocului, un hug și-un “drum bun”. Nu aveam curaj să spun “la revedere”, pentru că știam că nu o să ne vedem foarte curând.

Scriu asta după aproape 4 ani fără sa te văd. Mi-e dor de tine bă și te iubesc. Exact așa cum Ionatan ii zicea odata lui David “te iubesc cu o dragoste mai presus de cea femeiasca”. Dacă nu v-ați dat seama (și sigur nu v-ați dat), vorbesc despre Cipri Deac a.k.a. (chiar dacă s-a dispera) blonda.

Ne vedem peste 2 săptămâni bă!

Denis

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s